Referince critice
Cartea de debut, "Poemele Nordului", a fost supusa cenzurii in 1983, Neavind nici un rost a nominaliza cenzorul, ori a descrie penibilitatea si umilinta unui astfel de demers, ne marginim totusi la a releva urmatorul fenomen simptomatic: au fost cenzurate aproximativ 50 de pagini, cartea definitivindu-se printr-un numar de abia treizeci de pagini. In sprijinul sustinerii, autorul a adus exemplare din revista "Echinox", unde a fost vreme de patru ani redactor si unde majoritatea poemelor cenzurate au aparut in intregime. Ei bine, cenzorul a?cenzurat cu un creion rosu insasi revista "Echinox"?inca o data?Autorul a fost totusi de acord cu aparitia in acest fel a cartii, dat fiind pe de-o parte, pentru ca dorea ca implicit sa se dezvaluie prin aceasta un mecanism - caci poemele din revista erau cunoscute de o multime de iubitori ai literaturii si cunoscuti -, insa si la insistentele regretatei Gabriela Negreanu, lectorul cartii, care m-a potolit spunind-mi ca in fond e vorba doar de ?un debut? (az) "Privirea nu va alege conturul (poetul vorbeset, mai degraba despre "iarna din noi", despre "senzatia de frunza"), ci diafanul, scaldind totul intr-o baie de lumina. "Nu sint decit o imagine", scrie el din mijlocul ninsorilor fara sfirsit, fara timp, alb pe alb - atingind golul infiorat al lui Malevici. Cer si pamint formeaza o singura pasta fara nici o concretete: timpul nu are aici turbioanele spaimei ireversibilitatii, nu consuma. El se pre-face in "estimp" - deschizindu-se ca un interval: proteguitor (?) ´uitind ca noi ne suntem si timpul si moartea`. Prin zapezile de acum ale lui Andrei Zanca sticlesc ochii copilariei. Cum sa te ratecesti?" La nord de?nord, Vatra, 1995, George Vulturescu "Un volum subtire, de treizeci de pagini, Poemel nordului, ne dovedeste - dar numai daca stim sa citim cu evlavie - ca autorul are ceva de spus. Lipsita de orice punere in scena, monotona chiar din cauza pre marii seriozitati, poezia sa ne transmite un neasteptat fior existential. Este ca si cum am rasuci distrati butonul unui aparat de radio si am auzi dintr-o data, venind din mari departari, o voce stinsa: Aici, Andrei Zanca?" Un poet: Andrei Zanca, Vatra nr 170, 1985, Al. Stefanescu "Un poet ca Andrei Zanca ni se pare de la inceput singular printre tinerii debutanti de azi: Nu seamana cu nici unul dintre ei. Scrie altfel si nu cauta deloc succesul. Vazut si mai de aproape, lasa impresia unui talent frenetic,traind intens pentru viata si poezie, cu acea candoare tinereasca de a sfida orice conventie. Miza totala, de vadit risc, pe care o pune adesea in ceea ce face, in scrisul sau in primul rind, face din Andrei Zanca o prezenta magnetica pentru cei care-l cunosc" Un poet. Andrei Zanca, Vatra nr. 170, 1985, Cornel Moraru "Criticii literari isi vor spune opiniile, citi vor vrea sa si le spuna. Putinele cuvinte pe care le spune eu acum nu sint decit un gest de speranta si incredere in destinul unui poet. Cred ca e firesc sa avem incredere intr-un poet care poate sa scrie aceste cutremuratoare versuri despre chinuitoarea si obsedanta prezenta a foii albe de hirtie in fata celui cu adevarat si total implicat in actul scrisului: "cel ce murmura pierdut in fata unui mort, nu este la fel/ cu cel ce priveste foaia alba de hirtei din fata sa?" Un poet: Andrei Zanca, Vatra nr. 170, 1985, Mihai Sin "Un poet ca Andrei Zanca, poet singular mai ales prin forta viziunii sale poetice, nu se schimba de la o carte la alta. Dar nici nu se repta pur si simplu. N-a facut-o pina acum si n-o va face, banuim, nici in viitor. Tocmai fiindca, mai mult decit un program explicit, el are ceva din predestinarea marilor poeti: Despre orice ar scrie, ramine de fiecare data el insusi". Alte poeme ale nordului, Vatra, 1994, Cornel Moraru "N-as lega o serie de poeme de o reactie fata de contingent. Andrei Zanca, fie ca evoca jertfa brasoveanului care in semn de protest fata de masacrul din `87 si-a dat foc pe o panta inzapezita, fie ca ridica ochii spre cer sau si-i indreapta spre pamint, isi pune versul sub semnul mai important, al marturisirii suferintei pentru lume". intre pamint si cer, Gazeta de Transilvania, nr1737, 1995, Ovidiu Moceanu "E o arta poetica foarte moderna, care face din Andrei Zanca unul din cei mai inzestrati reprezentanti ai generatiei sale lirice, probabil un moment al literaturii romane de azi". Nebanuitele lumini, Gazeta de Transilvania, nr 1737, 1995, A.I.Brumaru "Nostalgia nu lipseste, intr-adevar, din chimia receptiva a poemelor, dar ea e un cuvint prea dulce si prea moale pentru retorica apriga a poetului si pentru combustia spasmatica a trairilor. Stare intermediara de vraja si de picoteala tinjitoare ce trage spre reverie, nostalgia nu se potriveste nici febrilitatii discursive a lui Andrei Zanca si nici convulsivitatii viziunii. Cu atit mai mult cu cit Andrei Zanca e un exaltat al registrelor extreme, impingind la paroxism toate starile si ambalind discursul spre extaza. Chiar daca demareaza lin, pe o panta elegiaca ori meditativa, aceasta se inflacareaza pe parcurs, tintind riguros la un regim de vilvataie". Furori si disperari, Cuvintul, nr 11, 1995, Al. Cistelecan "Asadar, dupa zece ani, Andrei Zanca revine spectaculos cu Elegiile din Regensburg, volum care reprezinta o data in aventura liricii contemporane. Departe de a fi epuizate, resursele poeziei sale se regenereaza continuu. Experienta si livrescul se intrepatrund in sinteza unei formule poetice de factura existentiala de vadita originalitate, inconfundabila si nesubstituibila (?) Andrei Zanca si-a gasit drumul sau fara intoarcere. Ca este un mare poet nu ne indoim nici o clipa. O probeaza in special obsedanta si chinuitoare intrebare dspre conditia scrisului, in care se implica total, intrebare care n-a incetat sa-l preocupe nici in Elegii". Vatra nr. 7, 1985, Florian Din "Sint admirabile intuitiile poetului privind manifestarile timpului biologic si istoric, adevarate lamentatii cu accente bibilice si pe alocuri, nu lipsite de un ton al rivalitatii demiurgice(?) Plonjarile, simultaneitatea, dintr-un meleag in altul nu urmaresc efectul piruetelor de pe scenele lirice, ci au solemnitatea gesturilor de exercitiu si rit singuratic, evlavios, imbogatind si largind lumina clipei." Elegiile din Regensburg, Poesis nr. 1, 1995, George Vulturescu "Pentru un poet atit de personal ca Andrei Zanca si pentru o poezie atit de densa cum este cea pe care o scrie el, faptul ca s-a stabilit la Heilbronn-ul german, devine un reper pe harta liricii romane actuale (...) Scrisa dimensioanl, poezia lui Andrei zanca nu este definirea lirica a titlului, cum se intimpla indeobste, ci epuizarea unei respiratii palpitante. El stilizeaza transa si-i ofera minimul de credibilitate (imagini recurente, care tin de tema atacata) si maximul de emotie afectiva (un vertij scaparator al vorbirii "despre"). De aici decurge organizarea de scenariu poematic al textelor zanciene si polifonismul intruparilor lor. Elaborarea poeziei sale tine de rigoarea renuntarii la balast, constructia ei fiind esentializarea grafica a ceea ce a ramas." un echinoxist la Heilbronn, revista " Dorul "-Olanda, martie 1997, Titu Popescu Zanca se confeseaza inca o data intr-un discurs demn de prezente ale vietii imediate, de peisaje reinviate intr-o memorie ranita, de intrebari rostite ca sub imperiul unei stari de urgenta - reunite contrapunctic intr-o compozitie de ampla respiratie, reprezentativa in egala masura pentru pulsul vremii si pentru puternicul sau talent". Ion Pop " Acest volum " recupereaza " astfel intregul arc al poeziei lui Andrei Zanca, inclusiv ironia si sarcasmul, dar inauntrul unei rostiri elegiace, pe jumatate intoarse spre sine si echilibrind prin tristete rana si vremelnica ei alinare, lirismul adinc si obiectivarea. Totul cu o remarcabila stiinta a ritmului, pe care poetul a vadit-o da la inceput, dar care estompeaza, deja din al doilea volum disonantele - desi mizeaza in continuare pe contrapunct - rafinament al orchestrarii sufletului unic ce strabate poemul intr-un continuu flux si reflux al suferintei, al transparentei si intunecarii (?) Timbrul, inca o data perceptibil, al unei mari poezii". Poezia lui Andrei Zanca, Discobolul, 1998, Ion Neagos "Viziunea poetica a lui Andrei Zanca din "Euroblues" se leaga de imaginea zicudului (omul de zi cu zi, devenit celebru in poemul "zicudul", o arta poetica de forta a lui Andrei Zanca, publicate odinioara in revista "Echinox"( dar a unui zicul ratacitor si imbolnavit camusian). Innoire pierduta, invechire, trecere inclestata, acesta sint contrpunctele poeziei lui Andrei Zanca centrata pe miscarea vremii, a vietii inspre moarte, intr-o panorama ampla a stingerii.(?) daca ar exista un top pentru cel mai frumos poem al anului, as propune cu siguranta macar "zacasul si ursitele", "pusta pulsind pe meninge"(nimica mai taios ca aceasta metfora a instrainarii),"recurs la inserare", "fiul si omul" Steaua, 1-2 1996 Ruxandra Cesereanu "Andrei Zanca est un european sui-generis, el promovind o intreaga pedagogie, o propedeutica a esecului, a lamento-ului grav si responsabil in preajma ruinurilor unei Europe sfisiate de contradictii (?) Poemele sale par a fi niste epistole disperate, menite sa salveze sufletele apostate, trimise pe apa disperarii, "intre marmure si baltoace" ori "printre ape de marmura" Andrei Zanca sau modelul cultural european", Poesis, nr 8, 1996 Al. Pintescu "Prospetimea poematica misuna in intreaga plasma a versurilor, frapind, cucerindu-ti sufletul, dind ceea ce se cuvine unui repertoriu al excelentelor. Compacta si arhitecturala, poezia scrisa de Andrei Zanca este inregistrarea bine condusa a intermitentelor si impenitentelor sale emisii de imagini. Larga ei albei iese dintr-un inepuizabil depozit de asociatii terminologice substituite celor obisnuite, alcatuind un limba paralel intens modulat, plin de patosul comunicarii figurative. De o aleasa tinuta totdeauna , dovedind un gust si o intuitie fara gres, dar si intolerant cu cei ce nu-i pot tine pasul, limbaj poetic zancian are toti coeficientii necesari pentru a putea fi fixat in memoria disjunctiva a judecatilor critice si - e fapt - in structura recognoscibila a poeziei romane de azi" revista "Dorul"- Olanda, 1997 Titu Popoescu "Euroblues este cea mai importanta carte de poezie aparuta in 1995 in Romania. Spun asta pentru a evita o alta formulare, pe care de altfel o am in minte si anume: Andrei Zanca e un mare poet. Daca totusi am ales formula mai restrictiva, e pentru ca rar se intimpla ca librariile sa fie generoase cu cititorul de poezie, deviza lor fiind, se pare, ce e bun, e putin." O instanta melancolica si necrutatoare, Tribuna, nr. 10, 1996 Ion Muresan "Stapinind virtuos discursul liric, in exprimare epistolara, Zanca absoarbe cu voluptate si apoi redistribuie transfigurativ retro-orizonturile memoriei ce se reinsufleteste, odata cu umbre si lumin contrastante, iar acuitatea perceptiei da acestor ample gesticulatii poematice, un patetic, furtunos, ton orchestral, simfonic." Andrei Zanca, Poesis, 1998 Gloria Vilceanu "Patria lui Andrei Zanca este, dintotdeauna, Poezia, iata de ce in toate scrierile sale, rostirea poetica are aceeasi tensiune cu trairea morala. Poesisul si ethosul s-au intilnit in Andrei intr-o concentrare subiectiva de maxima expresivitate" Steaua, 1996 Vasile Gogea "Da, poezia lui Zanca lasa rareori prilej eului empiric sa se arate, insa dramatismul de necontestat si lirismul din "dupaamiaza cu branduardi", provin din din puterea inca neelucidata a pluralului si dintr-o maiestrie reala a administrarii secventelor (?)Aceasta este doar un aspect al poeziei lui Andrei Zanca din "dupaamiaza cu branduardi", o carte deloc obisnuita, care confera un plus de stralucire si noblete poeziei romane contemporane" Andrei Zanca si pluralul liric, Poesis nr 3, 1998 Vasile Baghiu "Andrei Zanca reuseste sa concilieze cu inteligenta neagresiva, aceste doua linii contrare. Cerebralitatea si sentimentul, pasivitatea si curajul (?) Marturisim ca mai mult decit talentul- care slava Domnului nu lipseste la romani! -, ne-a fermecat spectacolul culturii si al inteligentei artistice, al retoricii asimilate si disimulate, creatoare de masti, din preaplinul artei poetice si al voluptatii" Fabula mistica, Convorbiri Literare nr 11 1998 Carmelia Leonte "Andrei Zanca nu este un optzecist, un simplu locuitor al generatiei sale biografice, ci un singular prin talentul sau (?)Opera lui Andrei Zanca este cel mai percutant model sinestezic din poezia romaneasca actuala. Zanca scrie cu fata catre Romania. El traieste intr-un tip de societate greu acceptabil pentru un poet si scrie cu ochii catre o tara greu acceptabile, dar care a ramas a lui, deoarece in pamantul ei ruginesc cheile pierdute ale copilariei, singurele chei ale acelor tainite "fin adincind desfrunzirea intr-o prea calma racoare". Andrei Zanca. Nostalgia existentiala, Astra nr 1-2-3, 1996 Mircea Doreanu "Andrei Zanca nu doar scrie poemul, el se si lupta cu acesta. Aceasta tensiune compozitionala e citeodat scontata, dar cel mai adesea ea e o persecutie a viziunii, o coercitie exercitata de exigenta coerentei. Limbaj tare, vehement, poemul lui Zanca e insa destul de "salbatic" pentru ca atunci cind poetul tine sa vireze intr-o directie prestabilita el sa fie silit sa rupa brusc un elan in desfasurare si sa-l ambaleze fortat pe o alta pista, Caci poemul lui ruleaza mereu cu motoarele in extaz. Pina si depresiunile sunt parcurs vertiginos, mutind deceptia insasi in frenezie." Luceafarul nr.15, 1995 Al. Cistelecan "Zanca nu are analogie in literatura romana actuala, cel putin prin modalitatea aceasta de bildungs-poem, prin procedee componistice expansive (?) Andrei Zanca, nu ma insel, este un mare inconfundabil elegiac, iar textele sale sunt parti in explozie ale unui Logos Unic, omniprezent. Nelinistea sa este a Veacului, care ne sfasie, pentru a ne promite o alta intregire?Poate rugaciune perpetua, deloc profana, spre mantuire, prin impartasania din creatie?" Andrei Zanca, Poesis, 1998 Gloria Vilceanu "Rareori am intilnit un lirism mai sfisietor ca in cel mai recent volu al lui Andrei Zanca, dupamiaza cu branduardi (?) Discursul fascinant al poeziei lui Andrei Zanca are ceva stihinic, care se afirma cu prestanta paradoxalei unio oppositorum jungiene. Fara calcul si fara viclenie, dar, in acelasi timp, cu stiinta unei perfecte organizari textuale. Melodicitatea aparte a acestei poezii, fascinatorie, contrapunctica, se pune permanent in slujba unei ontolgii de nerostit. De aici, perplexitatea spunerii in flux si reflux, in apnee si dispnee, tinzind sa capteze centrul de forta al unei stingeri ciudat stenice, al unei pustiiri ce lasa impresia de robustete si de constructivism bine controlat. Inepuizabila si de neuitat aceasta carte ce exprima poetic treptele ascensiunii spirituale, aceleasi dintotdeauna." Ascensiunea prin abandon, Poesis 12, 1998 Simona Gratia Dima "Un elegiac pur singe pentru care scrisul inseamna, inainte de toate, respiratie, rostire corporala. El e un metafizic al biografiei si un fascinat al interterminarilor limbajului, afirmind in poezia sa o morala melancolica si revoltata prin care europenitatea noastra transilvana dobindeste un chip liric numai al ei" Gheorghe Craciun "Ma bucur foarte mult ca mi se da prilejul de a-mi marturisi admiratia (in care intra, cum se spune, in proportii inegale, iubirea, invidai si incintarea ca fata de orice lucru de mare pret), pentru poetul de limpede si dureros si inalt sunet, care este Andrei Zanca " Mircea Ivanescu "Melanjul dintre vocatia clasicista de epura hoelderliniana-goetheana si spiritul pe alocuri neaos, transilvan, ca si, pe alte orizonturi, unitatea/contradictia dintre elenismul fau funciar si barocul "tehnicizant" este emn de semnificatie si face din Zanca unul dintre poetii importanti ai sfirsitului de veac al poeziei romanesti. Sa nu uitam, apoi ca poetul a ales, liber si nesilit de nimeni, ca intrarea sa in Europa sa se faca pe o poarta transilvana avind deopotriva ca pandativ motivul Soarelui si al funiei... Poesis, nr. 139-141, Andrei Zanca sau elenismul "baroc" Al. Pintescu "Andrei Zanca este unul dintre acei poeti (din ce in ce mai putini) pentru care starea lirica este expresia unei aspiratii spre spiritual, a unei nevoi imperioase de a transfigura spasmurile viceralitatii in secventele unei drame liturgice ce tinteste reinstaurarea omului si a vietii in sacru. Bintuita de sentimentul crizei si de angoasele lumii moderne, poezia sa are gravitatea unui act soteriologic, prin care "raul lumii" este exorcizat, iar raul suprem, moartea, se converteste intr-un sacrificiu, devine moarte in text, prin care subiectul uman isi rascumpara starea de cadere (?) Este vorba, fireste, de "drumul interior", ce isi propune sa atinga, ca in experientele mistice, o stare de "vid luminos" a constiintei, care duce la anularea diferentei dintre eu si non-eu, de unde ia nastere sentimentul "fanciscan" al comuniunii cu lucrurile (?)Astfel incit poemele din Noptile Franciscane (ed. Dacia, 2001) nu au doar patetismul unui de profundis, ci si ceva din aerul insurgent al unui manifest fiindca astazi a fi revolutionar inseamna a vorbi despre metafizic, de vreme ce, intocmai ca pe timpul lui Marx, o fantoma pare a bintui Europa, dar nu e fantoma comunismului, ci fantoma lui Dumnezeu, a carei prezenta resuscita foamea noastra de metafizic." Nevoia de metafizic, Luceafarul nr. 41, 2001 Octavian Soviany E o ambiguitate ce mentine discursul intr-o benefica incordare, caci cel ce se inscrie in el este, funciar, un nelinistit, suferind de absenta comunicarii armonioase, a "mulcomiei" - cum foarte personal se exprima -, a unei generozitati a relatiei cu celalalt, si ca atare le cauta continuu, ca orice exilat ce traieste drama rupturilor si degradarilor unor legaturi in care investise, cindva, intense energii sufletesti (?) Tocmai aceasta adiere a "neatinsului", a impalpabilului, a inefabilului este marca cea mai puternica a poemelor lui Andrei Zanca cel de acum, si ea confera nota de "franciscanism" inscrisa in titlul cartii; caci divinul simtit in lucruri e identificat drept armonie dorita cu intensitate, comuniune sacru-fraterna cu universul (?) Agitatiei si risipei de sine poetul le asociaza "ragazul" spre care nazuieste orice viata in vointa sa de autocunoastere profunda (si dedicarea cartii, cu un frumos poem, memoriei lui Marian Papahagi, cautatorul nelinistit al unor asemenea ragazuri, se potriveste tulburator cu perspectiva propusa de autorul ei). Noptile franciscane il vizeaza cu o energie mereu intretinuta, desi nu manifestata spectaculos, cu credinta, pina la urma confirmata, ca "doar odihnind lumina-n rostire poti glasui". "Noptile franciscane" ale lui Andrei Zanca, in Vatra nr. 9/10 2001 Ion Pop Andrei Zanca a facut din criza dorului o conditie agonica, a transformat ruptura de meleag intr-o trauma eficienta. El scrie cu mirajul Romaniei in fata. Discursuri de nostos care se exalta din frustrare si care mitologizeaza din reflexul memoriei, poemele lui Andrei Zanca sunt, in fond, o incantatie, o beatificare Ultimul exilat, in Piata Literara, nr. 1, 200 Al. Cistelecan Inzestrat cu o profunda simtire artistica, urmind un traseu spiritual pe care aventura devine vis si visul redimensioneaza miraculor realitatea altfel insuportabila, Andrei Zanca este unul dintre inteleptii ratacitori, insa mereu acasa, in patria unica a poetilor - Poezia. Deopotriva un cartizian si un magician, aidoma lui Umberto Eco, dar si sfidind vrajmasia dintre zodii, pe lizierele stranii ale misterului universal uman/extrauman, Andrei Zanca,imi (ne) este mesagerul de rang al unor intilniri neintimplatoare, o lume abia banuita, dar care va fi... Autograf, Obiectiv 20, Septembrie 2002 Eugen Evu Multe momente de intensa straluminare asociativa gasesc in versurile lui Andrei Zanca, fiindca el dispune de un izvor gilgiitor de conexiuni nasteptate, de imagini frapante, de inventivitati lexico-stilistice, astfel incit lectura poeziei lui este o continua inaintare in suprpriza, o aventura a imaginatiei. Degustarea acestei poezii contine capcana viciului de a nu i te mai putea sustrage. Textele lui lirice au o fascinatie aproape morbida, venind din situarea discretionara a autorului care tiraniaza prin aparent blinde presiuni. Jurnalul Literar, noiembrie/decembrie 2001 Titu Popescu "Sigur, autorul e constient ca `vremea cind inca se murea pentru un cuvint`, cum spune le insusi, a trecut demult. Acest lucru insa nu-l dezarmeaza. El se angajeaza cu toata fiinta, pe viata si pe moarte, in acest razboi cu `prezentul`. Un razboi, evident, inegal, dar care-i confera nu doar o prestatie inalta si netrucata a demnitatii umane. Mai mult, poetul nu face compromisul actualitatii cu orice pret. (?) El cultiva acuarela orizontului deschis, o acuarela cu accente melancolice si metafizice, dar de o mare forta expresiva si de un remarcabil impact moral. Departe de a fi o acuarela calmla, in aceast se acumuleaza tensiuni fantastice, as spune: o acuarela care a surprins un atentat. Nu e de gasit un blow-up, o explozie si o developare a unor asemenea tensiuni in finalurile poemelor, ci mai curind in ansamblul arhitecturii lor muzicale, care infloresc plural si coplesitor, precum rasplata difuza a unei lumini pentru cineva care a calatorit multa vreme prin ceata. (?) Vizind in permanenta `omul launtric al inimii`, cum spun sfintii Parinti, poetul isi picteaza frescele pe `intuneric`, un intuneric, sigur, orbitor, si le contempla - cum inspirat scrie undeva Dinu Flamand, `cu ochii larg inchisi". suplimentul literar al ziarului 'Financiarul' Ion Mircea Autorul scrie o poezie inspiratü de fiorii existenäei, dar implinita intr-un imaginativ adesea debordant, tot deauna foarte personal. Desigur ca nu noutatea in sine il intereseaza pe poet, dar aceasta devine pregnantü datoritü temperamentului süu insubordonabil, care sfideazü prin faptul cü existü. Poezia lui este, aöadar o predestinare. Ea se citeöte ca o ?retoricü aprigü? reieöitü dintr-o combustie, se inteäeöte pe parcurs regener+nd de la sine ca miracolul rugului nestins, +n spiritul unei adevürate tehnici a extazului. De altfel, scriind öi cu prilejul unei alte cüräi despre poezia sa, am avut eu +nsumi prilejul de a remarca organizarea ei +n scenarii poematice interpretate polifonic, pe o scenü dimensionalü a rostirii ei, +n prelungiri arhitecturale, +ntre referinäele critice care +l privesc pe Andrei Zanca am güsit öi formularea ?europenitatea noastrü? (Gh. Crüciun), care ne +ntoarce la volumul pe care +l avem +n faäü. Titu Popescu